canoniza

See also: canonizá

Portuguese

Verb

canoniza

  1. inflection of canonizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French canoniser, from Latin canonizare. By surface analysis, canon +‎ -iza.

Verb

a canoniza (third-person singular present canonizează, past participle canonizat) 1st conjugation

  1. to canonize

Conjugation

    conjugation of canoniza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a canoniza
gerund canonizând
past participle canonizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present canonizez canonizezi canonizează canonizăm canonizați canonizează
imperfect canonizam canonizai canoniza canonizam canonizați canonizau
simple perfect canonizai canonizași canoniză canonizarăm canonizarăți canonizară
pluperfect canonizasem canonizaseși canonizase canonizaserăm canonizaserăți canonizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să canonizez să canonizezi să canonizeze să canonizăm să canonizați să canonizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative canonizează canonizați
negative nu canoniza nu canonizați

Spanish

Verb

canoniza

  1. inflection of canonizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.