caraculac
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قرهقولاق (kara-kulak, literally “black ear”).
Noun
caraculac m (plural caraculaci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | caraculac | caraculacul | caraculaci | caraculacii | |
| genitive-dative | caraculac | caraculacului | caraculaci | caraculacilor | |
| vocative | caraculacule | caraculacilor | |||
References
- caraculac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN