caraculac

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish قره‌قولاق (kara-kulak, literally black ear).

Noun

caraculac m (plural caraculaci)

  1. caracal

Declension

Declension of caraculac
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative caraculac caraculacul caraculaci caraculacii
genitive-dative caraculac caraculacului caraculaci caraculacilor
vocative caraculacule caraculacilor

References

  • caraculac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN