caragață
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek καρακάξα (karakáxa).
Noun
caragață f (plural caragațe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | caragață | caragața | caragațe | caragațele | |
| genitive-dative | caragațe | caragaței | caragațe | caragațelor | |
| vocative | caragață, caragațo | caragațelor | |||