carete

See also: caréte

Latin

Verb

carēte

  1. second-person plural present active imperative of careō

Romanian

Etymology

From car +‎ -ete.

Noun

carete m (plural careți)

  1. larvae on food

Declension

Declension of carete
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative carete careteul careți careții
genitive-dative carete careteului careți careților
vocative careteule careților