cariturus
Latin
Etymology
Future active participle of careō (“lack”).
Participle
caritūrus (feminine caritūra, neuter caritūrum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | caritūrus | caritūra | caritūrum | caritūrī | caritūrae | caritūra | |
| genitive | caritūrī | caritūrae | caritūrī | caritūrōrum | caritūrārum | caritūrōrum | |
| dative | caritūrō | caritūrae | caritūrō | caritūrīs | |||
| accusative | caritūrum | caritūram | caritūrum | caritūrōs | caritūrās | caritūra | |
| ablative | caritūrō | caritūrā | caritūrō | caritūrīs | |||
| vocative | caritūre | caritūra | caritūrum | caritūrī | caritūrae | caritūra | |