carlingă
Romanian
Etymology
Borrowed from French carlingue.
Noun
carlingă f (plural carlingi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | carlingă | carlinga | carlingi | carlingile | |
| genitive-dative | carlingi | carlingii | carlingi | carlingilor | |
| vocative | carlingă, carlingo | carlingilor | |||