carmangiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (karmancı).
Noun
carmangiu m (plural carmangii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | carmangiu | carmangiul | carmangii | carmangiii | |
| genitive-dative | carmangiu | carmangiului | carmangii | carmangiilor | |
| vocative | carmangiule | carmangiilor | |||