Romanian
Etymology
Borrowed from French carotte.
Noun
carotă f (plural carote)
- carrot, carota
Declension
Declension of carotă
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
carotă
|
carota
|
carote
|
carotele
|
| genitive-dative
|
carote
|
carotei
|
carote
|
carotelor
|
| vocative
|
carotă, caroto
|
carotelor
|