carpelă

Romanian

Etymology

Borrowed from French carpelle.

Noun

carpelă f (plural carpele)

  1. carpel (structural unit of a pistil)

Declension

Declension of carpelă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative carpelă carpela carpele carpelele
genitive-dative carpele carpelei carpele carpelelor
vocative carpelă, carpelo carpelelor