carpelă
Romanian
Etymology
Borrowed from French carpelle.
Noun
carpelă f (plural carpele)
- carpel (structural unit of a pistil)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | carpelă | carpela | carpele | carpelele | |
| genitive-dative | carpele | carpelei | carpele | carpelelor | |
| vocative | carpelă, carpelo | carpelelor | |||