ceacal
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چقال (çakal). Doublet of șacal.
Noun
ceacal m (plural ceacali)
- (obsolete) jackal
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceacal | ceacalul | ceacali | ceacalii | |
| genitive-dative | ceacal | ceacalului | ceacali | ceacalilor | |
| vocative | ceacalule | ceacalilor | |||
References
- ceacal in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN