ceair
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چایر (çayır).
Pronunciation
- IPA(key): /t͡ʃe̯aˈir/
Noun
ceair n (plural ceairuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceair | ceairul | ceairuri | ceairurile | |
| genitive-dative | ceair | ceairului | ceairuri | ceairurilor | |
| vocative | ceairule | ceairurilor | |||