ceauș
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چاوش (çavuş, “herald, pursuivant, messenger, sergeant”).
Noun
ceauș m (plural ceauși)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceauș | ceaușul | ceauși | ceaușii | |
| genitive-dative | ceauș | ceaușului | ceauși | ceaușilor | |
| vocative | ceaușule | ceaușilor | |||