cenobiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian cenobio. Doublet of chinovie.
Noun
cenobiu n (plural cenobii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cenobiu | cenobiuul | cenobii | cenobiile | |
| genitive-dative | cenobiu | cenobiuului | cenobii | cenobiilor | |
| vocative | cenobiuule | cenobiilor | |||