cerceluț
Romanian
Etymology
Noun
cerceluț m (plural cerceluți)
- diminutive of cercel
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cerceluț | cerceluțul | cerceluți | cerceluții | |
| genitive-dative | cerceluț | cerceluțului | cerceluți | cerceluților | |
| vocative | cerceluțule | cerceluților | |||