cercuț

Romanian

Etymology

From cerc +‎ -uț.

Noun

cercuț n (plural cercuțuri)

  1. diminutive of cerc

Declension

Declension of cercuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cercuț cercuțul cercuțuri cercuțurile
genitive-dative cercuț cercuțului cercuțuri cercuțurilor
vocative cercuțule cercuțurilor