cercuț
Romanian
Etymology
Noun
cercuț n (plural cercuțuri)
- diminutive of cerc
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cercuț | cercuțul | cercuțuri | cercuțurile | |
| genitive-dative | cercuț | cercuțului | cercuțuri | cercuțurilor | |
| vocative | cercuțule | cercuțurilor | |||