cercui

Romanian

Etymology

From cerc +‎ -ui.

Verb

a cercui (third-person singular present cercuiește, past participle cercuit) 4th conjugation

  1. to hoop

Conjugation

    conjugation of cercui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cercui
gerund cercuind
past participle cercuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cercuiesc cercuiești cercuiește cercuim cercuiți cercuiesc
imperfect cercuiam cercuiai cercuia cercuiam cercuiați cercuiau
simple perfect cercuii cercuiși cercui cercuirăm cercuirăți cercuiră
pluperfect cercuisem cercuiseși cercuise cercuiserăm cercuiserăți cercuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cercuiesc să cercuiești să cercuiască să cercuim să cercuiți să cercuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative cercuiește cercuiți
negative nu cercui nu cercuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.