chefui

Romanian

Etymology

From chef +‎ -ui.

Verb

a chefui (third-person singular present chefuiește, past participle chefuit) 4th conjugation

  1. to party

Conjugation

    conjugation of chefui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a chefui
gerund chefuind
past participle chefuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present chefuiesc chefuiești chefuiește chefuim chefuiți chefuiesc
imperfect chefuiam chefuiai chefuia chefuiam chefuiați chefuiau
simple perfect chefuii chefuiși chefui chefuirăm chefuirăți chefuiră
pluperfect chefuisem chefuiseși chefuise chefuiserăm chefuiserăți chefuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să chefuiesc să chefuiești să chefuiască să chefuim să chefuiți să chefuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative chefuiește chefuiți
negative nu chefui nu chefuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.