chelar
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic келарь (kelarĭ), from Greek κελλάριος (kellários).
Noun
chelar m (plural chelari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | chelar | chelarul | chelari | chelarii | |
| genitive-dative | chelar | chelarului | chelari | chelarilor | |
| vocative | chelarule | chelarilor | |||