cheman
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish كمان (keman), from Persian کمان (kamân).
Noun
cheman n (plural chemanuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cheman | chemanul | chemanuri | chemanurile | |
| genitive-dative | cheman | chemanului | chemanuri | chemanurilor | |
| vocative | chemanule | chemanurilor | |||
References
- cheman in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN