cherpedin

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish كرپدن (kerpeden), ultimately from Arabic كَلْبَتَيْنِ du (kalbatayni).

Noun

cherpedin n (plural cherpedine)

  1. (obsolete) pincers

Declension

Declension of cherpedin
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cherpedin cherpedinul cherpedine cherpedinele
genitive-dative cherpedin cherpedinului cherpedine cherpedinelor
vocative cherpedinule cherpedinelor

References

  • cherpedin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN