chițăi

Romanian

Alternative forms

Etymology

From chiț (onomatopoeia) +‎ -ăi.

Verb

a chițăi (third-person singular present chițăie, past participle chițăit) 4th conjugation

  1. (usually of mice) to squeak

Conjugation

    conjugation of chițăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a chițăi
gerund chițăind
past participle chițăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present chițăi chițăi chițăie chițăim chițăiți chițăie
imperfect chițăiam chițăiai chițăia chițăiam chițăiați chițăiau
simple perfect chițăii chițăiși chițăi chițăirăm chițăirăți chițăiră
pluperfect chițăisem chițăiseși chițăise chițăiserăm chițăiserăți chițăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să chițăi să chițăi să chițăie să chițăim să chițăiți să chițăie
imperative — tu — — voi —
affirmative chițăie chițăiți
negative nu chițăi nu chițăiți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.