chilăviță
Romanian
Etymology
From chilev + -iță.
Noun
chilăviță f (plural chilăvițe)
- diminutive of chilev
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | chilăviță | chilăvița | chilăvițe | chilăvițele | |
| genitive-dative | chilăvițe | chilăviței | chilăvițe | chilăvițelor | |
| vocative | chilăviță, chilăvițo | chilăvițelor | |||
References
- chilăviță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN