chitos
Romanian
Etymology
Borrowed from Ancient Greek κῆτος (kêtos). First attested in 1688.
Noun
chitos m (plural chitoși)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | chitos | chitosul | chitoși | chitoșii | |
| genitive-dative | chitos | chitosului | chitoși | chitoșilor | |
| vocative | chitosule | chitoșilor | |||
References
- chitos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN