chiup
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish گوی (küp).
Noun
chiup n (plural chiupuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | chiup | chiupul | chiupuri | chiupurile | |
| genitive-dative | chiup | chiupului | chiupuri | chiupurilor | |
| vocative | chiupule | chiupurilor | |||