cianura
Romanian
Etymology
Borrowed from French cyanurer.
Verb
a cianura (third-person singular present cianurează, past participle cianurat) 1st conjugation
- to cyanate
Conjugation
conjugation of cianura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a cianura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cianurând | ||||||
| past participle | cianurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cianurez | cianurezi | cianurează | cianurăm | cianurați | cianurează | |
| imperfect | cianuram | cianurai | cianura | cianuram | cianurați | cianurau | |
| simple perfect | cianurai | cianurași | cianură | cianurarăm | cianurarăți | cianurară | |
| pluperfect | cianurasem | cianuraseși | cianurase | cianuraserăm | cianuraserăți | cianuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cianurez | să cianurezi | să cianureze | să cianurăm | să cianurați | să cianureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cianurează | cianurați | |||||
| negative | nu cianura | nu cianurați | |||||