cicăli

Romanian

Etymology

From cicală +‎ -i.

Verb

a cicăli (third-person singular present cicălește, past participle cicălit) 4th conjugation

  1. to nag

Conjugation

    conjugation of cicăli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cicăli
gerund cicălind
past participle cicălit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cicălesc cicălești cicălește cicălim cicăliți cicălesc
imperfect cicăleam cicăleai cicălea cicăleam cicăleați cicăleau
simple perfect cicălii cicăliși cicăli cicălirăm cicălirăți cicăliră
pluperfect cicălisem cicăliseși cicălise cicăliserăm cicăliserăți cicăliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cicălesc să cicălești să cicălească să cicălim să cicăliți să cicălească
imperative — tu — — voi —
affirmative cicălește cicăliți
negative nu cicăli nu cicăliți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.