cilic
See also: cílíc and Čilić
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چلیك (çelik).
Noun
cilic n (plural cilicuri)
- steel beads
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cilic | cilicul | cilicuri | cilicurile | |
| genitive-dative | cilic | cilicului | cilicuri | cilicurilor | |
| vocative | cilicule | cilicurilor | |||
References
- cilic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN