ciobănime

Romanian

Etymology

From cioban +‎ -ime.

Noun

ciobănime f (plural ciobănimi)

  1. (collective) shepherds

Declension

Declension of ciobănime
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ciobănime ciobănimea ciobănimi ciobănimile
genitive-dative ciobănimi ciobănimii ciobănimi ciobănimilor
vocative ciobănime, ciobănimeo ciobănimilor

References

  • ciobănime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN