ciobi

Romanian

Etymology

From ciob +‎ -i.

Verb

a ciobi (third-person singular present ciobește, past participle ciobit) 4th conjugation

  1. to chip

Conjugation

    conjugation of ciobi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciobi
gerund ciobind
past participle ciobit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciobesc ciobești ciobește ciobim ciobiți ciobesc
imperfect ciobeam ciobeai ciobea ciobeam ciobeați ciobeau
simple perfect ciobii ciobiși ciobi ciobirăm ciobirăți ciobiră
pluperfect ciobisem ciobiseși ciobise ciobiserăm ciobiserăți ciobiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciobesc să ciobești să ciobească să ciobim să ciobiți să ciobească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciobește ciobiți
negative nu ciobi nu ciobiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.