ciocni

Romanian

Etymology

Probably a spontaneous formation based on the sound of knocking against something; alternatively, may be of a Bulgarian or Ukrainian source.

Verb

a ciocni (third-person singular present ciocnește, past participle ciocnit) 4th conjugation

  1. to knock against; clink together; hit/strike against; collide

Conjugation

    conjugation of ciocni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciocni
gerund ciocnind
past participle ciocnit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciocnesc ciocnești ciocnește ciocnim ciocniți ciocnesc
imperfect ciocneam ciocneai ciocnea ciocneam ciocneați ciocneau
simple perfect ciocnii ciocniși ciocni ciocnirăm ciocnirăți ciocniră
pluperfect ciocnisem ciocniseși ciocnise ciocniserăm ciocniserăți ciocniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciocnesc să ciocnești să ciocnească să ciocnim să ciocniți să ciocnească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciocnește ciocniți
negative nu ciocni nu ciocniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.