ciopăți
Romanian
Verb
a ciopăți (third-person singular present ciopățește, past participle ciopățit) 4th conjugation
- obsolete form of ciopârti
Conjugation
conjugation of ciopăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciopăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciopățind | ||||||
| past participle | ciopățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciopățesc | ciopățești | ciopățește | ciopățim | ciopățiți | ciopățesc | |
| imperfect | ciopățeam | ciopățeai | ciopățea | ciopățeam | ciopățeați | ciopățeau | |
| simple perfect | ciopății | ciopățiși | ciopăți | ciopățirăm | ciopățirăți | ciopățiră | |
| pluperfect | ciopățisem | ciopățiseși | ciopățise | ciopățiserăm | ciopățiserăți | ciopățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciopățesc | să ciopățești | să ciopățească | să ciopățim | să ciopățiți | să ciopățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciopățește | ciopățiți | |||||
| negative | nu ciopăți | nu ciopățiți | |||||
References
- ciopăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN