ciorovăi

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a ciorovăi (third-person singular present ciorovăește, past participle ciorovăit) 4th conjugation

  1. to bicker, to squabble

Conjugation

    conjugation of ciorovăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciorovăi
gerund ciorovăind
past participle ciorovăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciorovăiesc ciorovăiești ciorovăiește ciorovăim ciorovăiți ciorovăiesc
imperfect ciorovăiam ciorovăiai ciorovăia ciorovăiam ciorovăiați ciorovăiau
simple perfect ciorovăii ciorovăiși ciorovăi ciorovăirăm ciorovăirăți ciorovăiră
pluperfect ciorovăisem ciorovăiseși ciorovăise ciorovăiserăm ciorovăiserăți ciorovăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciorovăiesc să ciorovăiești să ciorovăiască să ciorovăim să ciorovăiți să ciorovăiască
imperative — tu — — voi —
affirmative ciorovăiește ciorovăiți
negative nu ciorovăi nu ciorovăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.