circumcidere

Latin

Verb

circumcīdēre

  1. inflection of circumcīdō:
    1. third-person plural perfect active indicative
    2. second-person singular future passive indicative

Verb

circumcīdere

  1. inflection of circumcīdō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From circumcide +‎ -re.

Noun

circumcidere f (plural circumcideri)

  1. circumcision

Declension

Declension of circumcidere
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative circumcidere circumciderea circumcideri circumciderile
genitive-dative circumcideri circumciderii circumcideri circumciderilor
vocative circumcidere, circumcidereo circumciderilor

References

  • circumcidere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN