circumclusus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of circumclūdō.
Participle
circumclūsus (feminine circumclūsa, neuter circumclūsum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | circumclūsus | circumclūsa | circumclūsum | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsa | |
| genitive | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsī | circumclūsōrum | circumclūsārum | circumclūsōrum | |
| dative | circumclūsō | circumclūsae | circumclūsō | circumclūsīs | |||
| accusative | circumclūsum | circumclūsam | circumclūsum | circumclūsōs | circumclūsās | circumclūsa | |
| ablative | circumclūsō | circumclūsā | circumclūsō | circumclūsīs | |||
| vocative | circumclūse | circumclūsa | circumclūsum | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsa | |