circumcultus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of circumcolō
Participle
circumcultus (feminine circumculta, neuter circumcultum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | circumcultus | circumculta | circumcultum | circumcultī | circumcultae | circumculta | |
| genitive | circumcultī | circumcultae | circumcultī | circumcultōrum | circumcultārum | circumcultōrum | |
| dative | circumcultō | circumcultae | circumcultō | circumcultīs | |||
| accusative | circumcultum | circumcultam | circumcultum | circumcultōs | circumcultās | circumculta | |
| ablative | circumcultō | circumcultā | circumcultō | circumcultīs | |||
| vocative | circumculte | circumculta | circumcultum | circumcultī | circumcultae | circumculta | |