circumnavigare

Italian

Etymology

From circum- +‎ navigare or borrowed from Latin circumnāvigāre (to circumnavigate), from circum (around, about) + nāvigō (sail, navigate).

Verb

circumnavigàre (first-person singular present circumnàvigo, first-person singular past historic circumnavigài, past participle circumnavigàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to circumnavigate

Conjugation

Latin

Verb

circumnāvigāre

  1. inflection of circumnāvigō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From circumnaviga +‎ -re.

Noun

circumnavigare f (plural circumnavigări)

  1. circumnavigation

Declension

Declension of circumnavigare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative circumnavigare circumnavigarea circumnavigări circumnavigările
genitive-dative circumnavigări circumnavigării circumnavigări circumnavigărilor
vocative circumnavigare, circumnavigareo circumnavigărilor