ciric

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish چیرك (çeyrek).

Noun

ciric n (plural ciricuri)

  1. (obsolete) quarter of a pogon

Declension

Declension of ciric
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ciric ciricul ciricuri ciricurile
genitive-dative ciric ciricului ciricuri ciricurilor
vocative ciricule ciricurilor

References

  • ciric in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN