ciripi

Romanian

Etymology

From cirip +‎ -i.

Verb

a ciripi (third-person singular present ciripește, past participle ciripit) 4th conjugation

  1. to chirp

Conjugation

    conjugation of ciripi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciripi
gerund ciripind
past participle ciripit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciripesc ciripești ciripește ciripim ciripiți ciripesc
imperfect ciripeam ciripeai ciripea ciripeam ciripeați ciripeau
simple perfect ciripii ciripiși ciripi ciripirăm ciripirăți ciripiră
pluperfect ciripisem ciripiseși ciripise ciripiserăm ciripiserăți ciripiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciripesc să ciripești să ciripească să ciripim să ciripiți să ciripească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciripește ciripiți
negative nu ciripi nu ciripiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.