cirkuligar
Ido
Etymology
cirkular (“to circulate”) + -igar
Verb
cirkuligar (present tense cirkuligas, past tense cirkuligis, future tense cirkuligos, imperative cirkuligez, conditional cirkuligus)
- (transitive) to (cause to) circulate, put into circulation
Conjugation
| present | past | future | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| infinitive | cirkuligar | cirkuligir | cirkuligor | ||||
| tense | cirkuligas | cirkuligis | cirkuligos | ||||
| conditional | cirkuligus | — | — | ||||
| imperative | cirkuligez | — | — | ||||
| adjective active participle | cirkuliganta | cirkuliginta | cirkuligonta | ||||
| adverbial active participle | cirkuligante | cirkuliginte | cirkuligonte | ||||
| nominal active participle |
singular | cirkuliganto | cirkuliginto | cirkuligonto | |||
| plural | cirkuliganti | cirkuliginti | cirkuligonti | ||||
| adjective passive participle | cirkuligata | cirkuligita | cirkuligota | ||||
| adverbial passive participle | cirkuligate | cirkuligite | cirkuligote | ||||
| nominal passive participle |
singular | cirkuligato | cirkuligito | cirkuligoto | |||
| plural | cirkuligati | cirkuligiti | cirkuligoti | ||||