ciubotă
Romanian
Etymology
Borrowed from Ukrainian чоботи (čoboty), plural of чобіт (čobit).
Noun
ciubotă f (plural ciubote)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciubotă | ciubota | ciubote | ciubotele | |
| genitive-dative | ciubote | ciubotei | ciubote | ciubotelor | |
| vocative | ciubotă, ciuboto | ciubotelor | |||