ciuciuli
Romanian
Verb
a ciuciuli (third-person singular present ciuciulește, past participle ciuciulit) 4th conjugation
- obsolete form of ciuguli
Conjugation
conjugation of ciuciuli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciuciuli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciuciulind | ||||||
| past participle | ciuciulit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciuciulesc | ciuciulești | ciuciulește | ciuciulim | ciuciuliți | ciuciulesc | |
| imperfect | ciuciuleam | ciuciuleai | ciuciulea | ciuciuleam | ciuciuleați | ciuciuleau | |
| simple perfect | ciuciulii | ciuciuliși | ciuciuli | ciuciulirăm | ciuciulirăți | ciuciuliră | |
| pluperfect | ciuciulisem | ciuciuliseși | ciuciulise | ciuciuliserăm | ciuciuliserăți | ciuciuliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciuciulesc | să ciuciulești | să ciuciulească | să ciuciulim | să ciuciuliți | să ciuciulească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciuciulește | ciuciuliți | |||||
| negative | nu ciuciuli | nu ciuciuliți | |||||
References
- ciuciuli in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN