ciudățenie

Romanian

Etymology

From ciudat +‎ -enie.

Noun

ciudățenie f (plural ciudățenii)

  1. oddity

Declension

Declension of ciudățenie
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ciudățenie ciudățenia ciudățenii ciudățeniile
genitive-dative ciudățenii ciudățeniei ciudățenii ciudățeniilor
vocative ciudățenie, ciudățenio ciudățeniilor