ciuin
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چوکن (çöğen).
Noun
ciuin m (plural ciuini)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ciuin | ciuinul | ciuini | ciuinii | |
genitive-dative | ciuin | ciuinului | ciuini | ciuinilor | |
vocative | ciuinule | ciuinilor |