ciungi

Romanian

Etymology

From ciung +‎ -i.

Verb

a ciungi (third-person singular present ciungește, past participle ciungit) 4th conjugation

  1. to cripple

Conjugation

    conjugation of ciungi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciungi
gerund ciungind
past participle ciungit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciungesc ciungești ciungește ciungim ciungiți ciungesc
imperfect ciungeam ciungeai ciungea ciungeam ciungeați ciungeau
simple perfect ciungii ciungiși ciungi ciungirăm ciungirăți ciungiră
pluperfect ciungisem ciungiseși ciungise ciungiserăm ciungiserăți ciungiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciungesc să ciungești să ciungească să ciungim să ciungiți să ciungească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciungește ciungiți
negative nu ciungi nu ciungiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.