ciunta
Romanian
Etymology
Verb
a ciunta (third-person singular present ciuntă, past participle ciuntat) 1st conjugation
- to amputate
Conjugation
conjugation of ciunta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a ciunta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciuntând | ||||||
| past participle | ciuntat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciunt | ciunți | ciuntă | ciuntăm | ciuntați | ciuntă | |
| imperfect | ciuntam | ciuntai | ciunta | ciuntam | ciuntați | ciuntau | |
| simple perfect | ciuntai | ciuntași | ciuntă | ciuntarăm | ciuntarăți | ciuntară | |
| pluperfect | ciuntasem | ciuntaseși | ciuntase | ciuntaserăm | ciuntaserăți | ciuntaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciunt | să ciunți | să ciunte | să ciuntăm | să ciuntați | să ciunte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciuntă | ciuntați | |||||
| negative | nu ciunta | nu ciuntați | |||||
References
- ciunta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN