clăi

See also: clai and claí

Romanian

Etymology

From claie +‎ -i.

Verb

a clăi (third-person singular present clăiește, past participle clăit) 4th conjugation

  1. to stack

Conjugation

    conjugation of clăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a clăi
gerund clăind
past participle clăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clăiesc clăiești clăiește clăim clăiți clăiesc
imperfect clăiam clăiai clăia clăiam clăiați clăiau
simple perfect clăii clăiși clăi clăirăm clăirăți clăiră
pluperfect clăisem clăiseși clăise clăiserăm clăiserăți clăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clăiesc să clăiești să clăiască să clăim să clăiți să clăiască
imperative — tu — — voi —
affirmative clăiește clăiți
negative nu clăi nu clăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.