clămpăni

Romanian

Etymology

Of onomatopoetic origin.

Verb

a clămpăni (third-person singular present clămpănește, past participle clămpănit) 4th conjugation

  1. to hit a metalic object with another
  2. (colloquial) to speak too much, to jabber

Conjugation

    conjugation of clămpăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a clămpăni
gerund clămpănind
past participle clămpănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clămpănesc clămpănești clămpănește clămpănim clămpăniți clămpănesc
imperfect clămpăneam clămpăneai clămpănea clămpăneam clămpăneați clămpăneau
simple perfect clămpănii clămpăniși clămpăni clămpănirăm clămpănirăți clămpăniră
pluperfect clămpănisem clămpăniseși clămpănise clămpăniserăm clămpăniserăți clămpăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clămpănesc să clămpănești să clămpănească să clămpănim să clămpăniți să clămpănească
imperative — tu — — voi —
affirmative clămpănește clămpăniți
negative nu clămpăni nu clămpăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.