clănțăni

Romanian

Etymology

From clanț +‎ -ăni.

Verb

a clănțăni (third-person singular present clănțănește, past participle clănțănit) 4th conjugation

  1. to have teeth chattering due to cold

Conjugation

    conjugation of clănțăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a clănțăni
gerund clănțănind
past participle clănțănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clănțănesc clănțănești clănțănește clănțănim clănțăniți clănțănesc
imperfect clănțăneam clănțăneai clănțănea clănțăneam clănțăneați clănțăneau
simple perfect clănțănii clănțăniși clănțăni clănțănirăm clănțănirăți clănțăniră
pluperfect clănțănisem clănțăniseși clănțănise clănțăniserăm clănțăniserăți clănțăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clănțănesc să clănțănești să clănțănească să clănțănim să clănțăniți să clănțănească
imperative — tu — — voi —
affirmative clănțănește clănțăniți
negative nu clănțăni nu clănțăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.