clătina

Romanian

Etymology

From clăti.

Verb

a clătina (third-person singular present clatină, past participle clătinat) 1st conjugation

  1. to sway, rock, stagger, shake, move to and fro

Conjugation

    conjugation of clătina (first conjugation, no infix)
infinitive a clătina
gerund clătinând
past participle clătinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present clatin clatini clatină clătinăm clătinați clatină
imperfect clătinam clătinai clătina clătinam clătinați clătinau
simple perfect clătinai clătinași clătină clătinarăm clătinarăți clătinară
pluperfect clătinasem clătinaseși clătinase clătinaserăm clătinaserăți clătinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să clatin să clatini să clatine să clătinăm să clătinați să clatine
imperative — tu — — voi —
affirmative clatină clătinați
negative nu clătina nu clătinați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.