clătită
Romanian
Etymology
From clăti (“to swash”), initially as an adjective in the phrase plăcintă clătită (“swashed pie”).
Pronunciation
- IPA(key): /kləˈti.tə/
Audio: (file)
Noun
clătită f (plural clătite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clătită | clătita | clătite | clătitele | |
| genitive-dative | clătite | clătitei | clătite | clătitelor | |
| vocative | clătită, clătito | clătitelor | |||
Derived terms
- clătitar
- clătitărie